- judecátã
- s. f., g.-d. art. judecäţii; pl. judecäţi
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
judecátã
Look at other dictionaries:
judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
raţiune — RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi… … Dicționar Român
acţiona — ACŢIONÁ, acţionez, vb. I. 1. intranz. A întreprinde o acţiune, o faptă etc. ♢ expr. (tranz.) A acţiona (pe cineva) în justiţie (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influenţă asupra cuiva sau a ceva; a avea… … Dicționar Român
concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte … Dicționar Român
rezonabil — REZONÁBIL, Ă, rezonabili, e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare raţională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acţiuni, fapte etc.) Care se menţine în limitele normale, obişnuite; care nu are nimic ieşit din comun; … Dicționar Român
asesor — ASESÓR, OÁRE, asesori, oare, s.m. şi f. (În trecut) Reprezentat al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 asesór s. m., pl. asesóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
silogism — SILOGÍSM, silogisme, s.n. Raţionament deductiv care conţine trei judecăţi legate între ele astfel încât cea de a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de a doua. – Din fr. syllogisme, lat.… … Dicționar Român
judeţ — JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. s.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. s.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. s.n. Judecată (3). 4. s.n. (înv.; în… … Dicționar Român
